Cred ca nu.

Tocmai m-am gandit sa fac o tura de oras cu.. tata. Ma va duce intr-un loc secret, cica; ultima data cand a zis cuvantul “secret” a fost cand voia sa divorteze de mama si tot ascundea asta de mine. Iar ultimul loc secret in care am fost cu el ultima data a fost la primul meu dentist: blonda Barbie, parca din.. basme (pana la urma ne-a dovedit singura ca nu stia prea multe despre dinti.)
In fine, trag o pereche de colanti mov pe mine (astia erau singurii care atarnau de spatarul scaunului de la birou), imi aleg un tricou, din zecile (de mii) pe care le am aruncate prin dulap (scuze, mama), imi imping pe nas o pereche de ochelari de soare (Silva, originali, mda: doar sunt de la tata), imi infing cheile in usa, incui, ies din bloc si hop: usa de beton, parca (mai tarziu am realizat ca era un normala, din lemn) mi-a distrus ochii, gura, nasul si tot ce mai era existent pe fata mea inaintea impactului.
-Hopa, scuze! Incearca idiotul sa-si regrete fapta. Imi pare nespus de rau, draguta! Te simti bine?! Esti ok?! Sa chem pe cineva? Un vecin, o salvare?.. hei..
ok, frate! Hai sa lamurim niste chestii: 1.tocmai sunt in stare de soc, sunt lovita la cap, 2.pui prea multe intrebari pentru cineva care tocmai s-a lovit la cap si 3.mersi, si tu esti dragut. Hei..
-Sunt bine, ma fastacesc eu. Cred ca sunt in regula, n-am murit..
-Eu ‘s Tylor. Si-mi pare rau, as vrea sa ma revansez cumva. Crezi ca pot..? Am vreo sansa?..
-Eu, eu... ‘sss.. aaa.. (bai, tu esti chiar dragut!) ...
Iar pentru prma oara in viata mea nu stiam ce se petrece cu mine; aveam senzatia ca un spiridus se afla in stomacul meu si-l gadila cu o pana de randunica, in urechile mele suna o muzica divina, in jurul lui Tyler zburau mii de fluturi si apareau diverse flori (ha? Flori, pana mea..), cerul era un albastru-senin.. sau aia erau ochii lui?
-Tyler, misca-te odata cu usa aia! N-am chef sa ma vada toti venicii ud, cand ies din dus! se aude o voce, de la etajul 3, parca.
-O, asta-s eeu. Tre’ sa plec. Hei, eu stau la etajul 3 cu unchiul meu, Greg. Abia ne-am mutat, iar acum facem ultimele aranjamente. Apartamentul e cu numarul 23. Te astept; esti binevenita oricand. Ne mai vedem!
Ok, asta a fost super-ciudat. De ce acum? De ce mie? De ce asa ? Blestemat sa fii Greg, Gregory, Gregore, sau cum te-o mai chema !

-Acum, nu vreau sa te stresez, dar nu ai intarziat cateva minute, ci aproape o ora ! rage Willy.
-Da, pai.. in legatura cu asta.. Tyler m-a invitat la el acasa..
-Auci ! Ia-mi usor. Cine?
Iau o gura de aer, si incep:
-Tyler e.. (cu o mica ezitare, moment in care ma gandeam la faptul ca poate nu trebuia sa-i spun tatei despre el.. – cel putin nu acum) un baiat care abia s-a mutat in blocul nostru, la apartamentul 23 si am facut cunostinta cand am iesit din bloc si... nu a mai putut sta la palavre, asa ca m-a invitat la el sa continuam conversatia, spun eu, cred ca, inrosindu-ma la fata.
-Funny, si foloseste accentul ala de BugsBunny, ep.5, cu vanatorul. Mai bine invita-l tu la noi diseara; vreau sa-l cunosc, daca esti de acord, desigur, zice Willy, afisand pe fata un giga-zambet.
-Mi-e totuna.
Tati, te iubesc, stii? Doamne, multumesc ca mi-ai dat un asemenea tata! spun eu aproape plangand, dar cred ca e de la durerea de cap.

Ajunsi acasa, tata se baga la un dus. Eu inca ma gandesc la ce s-a intamplat in momentul cand l-am vazut pe Ty-y-y-lee-e-rr... ochii aia albastrii, buzele alea rosii, carnoase, dintii albi, perfecti, fata curata, fara cosuri, parul blond-castaniu, pielea fina... Nu m-am mai simtit asa, ever ! Jur. Cert e ca, acest Tylor, mi-a cam sucit mintile (si la propriu si al figurat.)
Incep sa ma joc cu parul, cand aud soneria; deschid:
-Se pare ca te-am gasit eu inaintea ta !
E Ty-y-y-l-e-e-e-r-r-rrr !
-Hei, ce.. cum.. aa.. ?! (chestia asta cu balbaitul incepe sa ma scoata din sarite!!!) Ce faci si cum de m-ai gasit, astea erau intrebarile, he-he..
-M-am intalnit cu postasul si i-am zis sa-mi dea si mie corespondenta ta, ca ti-o aduc eu.. Hi-hi-hi..
-O, intra, scuze! Fa-te comod, simte-te ca la tine.. acasa, spun dezgustata, imaginandu-mi-l pe Greg ala ud-leoarca iesind de la dus.
-Mersi. Hei.. si.. cine esti? Pana la urma.. he-he-he.. Nu mi-ai spus cum te cheama, din cate retin..
-O, sunt Dorothy. Dar pritenii-mi spun Dhy. Se scrie D-H-Y, iar Dorothy nu se scrie ca acum 10 ani – D-o-r-o-t-i – si nici cu H dupa D – D-h-o-r-o-t-i - , ci cu un singur T si un H dupa el, adica D-O-R-O-T-H-Ygrec ! bolborosesc eu, dandu-mi seama ca i-am dat o impresie gresita despre mine si l-am facut sa creada ca sunt vorbareata si nu-mi mai tace gura.
-Scuze.. de obicei nu sunt asa..
-Asa, .. cum? intreaba el derutat.
-De obicei nu vorbesc intruna..
-Stai linistita,’s-obisnuit.
-Sa inteleg ca ai mai avut prieteni asa ca ... mine ! spun eu dezamagita.
-Sa intelegi ca nu, Dorothy! Tu nu esti ca toti ceilalti si mi-am dat seama de asta din prima clipa in care te-am vazut; orice om “normal” la cap ar fi tipat la mine sau m-ar fi injurat, daca il loveam, chiar si accidental, cu usa aia – in schimb, tu n-ai facut-o! Pe langa asta nimeni nu ar mai fi vorbit cu mine dupa faza asta – dar tu ai vorbit; acum nu stiu daca ma mai si cautai, dar cred ca , prefer sa nu aflu..
-Nu fi prostut ! Nu te-as fi ignorat nici daca toata mascarada asta aparea si-n presa (pe bune.) In plus, i-am zis tatei despre tine si mi-a zis sa te invit la cine; si tot te cautam..
-Uau, la asta nu ma asteptam. Ei bine... nu prea am de ales, nu?!
-Depinde, spun eu nedumerita.
-Nea, nimic. E in regula. Voi sta cu voi la cina.
-O, bine. Dar imi cam da de banuit treaba cu “alesul”, sa stii !
-Pai, nu e nimic important. Aveam o intalnire..
-O intalnire?! Bufnesc eu si ma-nec in propriile-mi cuvinte !
-Da, pai.. Ieri am cunoscut o fata, Sarah McGuire si.. am invitat-o la un suc.. Mi s-a parut de gasca..
Mda, deci, oameni buni, watch-out: aceasta Sarah McGuire este o mare-mare-mare-ratata-populara si inamicul meu nr.1 ! De ce?! Pai, poate pentru ca e prefacuta, falsa, proasta, rea cu toata lumea, ipocrita, perversa, blonda si poarta doar haine de firma.., mda! (astea fiind doar cateva aspecte din descrierea ei de tampit-girl.)
-In cazul asta nu trebuie s-o lasi sa te astepte ! Iti va face viata un calvar oricum, crede-ma..
-O cunosti?!
Da, frate ! O cunosc. Si nu-i nimic de capul ei; si nici de-al tau, se pare !
-Pai.., invatam la aceeasi scoala.., in aceeasi clasa, zic eu, dandu-mi ochii peste cap.
-Surpriza! Nu mi-a zis nimic despre tine.
Mda, pai foarte bine a facut.
-Ei, nu cred ca a avut timp, reprosez rapid, iritata de vestea asta.
-O, ba da! Mi-am petrecut doua zile intregi cu ea, si m-am simtit super..
Taaaaciiii !
Rahat! Iti multumesc ca m-ai dezamagit si tu, Tylor! Ia-ti adio de la tot ce-nseamna D-H-Y ! Pardon, Doro-T-H-Y !
-Atunci, du-te. O sa intarzii. O lasam pe alta data cu cina..
Ma ridic si plec in camera mea trantind usa.
Tata e inca la dus. Ma bucur ca nu a asistat la conversatia mea cu Tyler, pentru ca m-ar fi privit pentru a zecea oara cum iau, iarasi, teapa de la un tip.
In ceea ce-l priveste pe acest Tyler (chiar daca m-a lasat, se pare, pentru isterica aia), el va fi cu mine chiar si daca va trebui sa ne pupam de fata cu ai mei. Da !
Nu. Cred ca nu. Nu stiu ! De fapt, nu!
Si punct.